Un desert în plus când știi că nu ți-au ieșit bine analizele, un proiect în care te bagi pentru că ai impresia că mai ai timp și pentru el, o noapte în care dormi strâmb și te trezești cu durere în jumătate de corp. Ciudat, fix în aia în care nici măcar nu trosnesc articulațiile. Excesele capătă o altă dimensiune pe măsură ce trec anii.
Totuși, când se aprinde spiritul competițional, grijile cotidiene trec în fundal și tot ce contează este momentul prezent. Adrenalină, carevasăzică. Dar există așa ceva când vorbim de niște timpi de vreo 3-4 minute pe Adâncata la bordul unor mașini istorice? Absolut: în competiția de regularitate diferența e făcută de miimile și zecimile de secundă care anunță cât te-ai apropiat de turul tău de referință. Nu cât de rapid a fost acel tur în sine.
Dincolo de miza în sine, care este subiectivă, ce ar putea crește cu adevărat pulsul, pe lângă mirosul de fier încins și izul discret de benzină, ar fi fumul. Alb, negru sau albastru, e garantat că provoacă o reacție. În cazul celor care au devenit protagoniștii noștri, era negru. A apărut în timpul sesiunii de antrenament. Nu părea dramatic, însă nu merita riscul revenirii pe circuit pentru niște tururi la un ritm susținut. Puteau să plece acasă, dar exista posibilitatea s-o rezolve la fața locului și să revină pentru cursă.
Vine benzină, are scânteie…
Apucă-te și caută! Tânărul copilot s-a pus pe treabă cu metodologia unuia care a mai văzut ceva motoare prin facultate. A verificat furtune, a scos pe rând fișe, dar nimic concludent. A găsit cu greu o cheie de bujii de împrumut și, de la ce începuse ca o verificare sumară, deja intrase până la jumate sub capotă.
Acel BMW 635i, zis Alecu, devenise rapid un punct de interes al zilei. Mulțimea roia în jurul lui și în grupuri mai mici se porneau tot felul de discuții, de la cele mai felurite pățanii mecanice până la idei părtinitoare.
Se vorbea despre istorice veritabile și despre istoricele cu valoare sentimentală, cele care nasc întrebarea: „Ce este cu regula care spune că poate deveni clasic orice autovehicul care a împlinit 30 de ani de la data fabricației?”. Dar să nu intrăm acum în polemici. Povestea pe scurt e că toți avem troace care ne-au căzut cu tronc.
Restul curselor se desfășurau după programul normal.
La viteză, cel mai rapid pilot al zilei și al său BMW 325i E30 nu au reușit cel mai bun start, creând ceva emoții la startul cursei. Totuși, încă din primul tur s-a instalat la conducere, unde a rămas până la final.
Soluția nu venea, iar compartimentul motor începea să arate precum în anunțurile în care se vând proiecte. Înainte să se pună totul la loc ca măcar să poată fi dus acasă acest Alecu, își face apariția un domn din public, ce purta părul lung și sacou. „Ce are? Ce-ai verificat? Hai, mai pornește-o încă o dată… E debitmetrul! Îl auzi cum face? Am pățit și eu!”.
Cursă contra cronometru
Mai era puțin timp și urma cea de-a doua cursă de regularitate a zilei. Redăm din amintiri un citat nu foarte exact, dar care exprimă mesajul altcuiva din public: „Suflă, curăță, bate în el, pupă-l de noroc și pune-l la loc…”
Începuse cu adevărat cursa contra timp: mașina trebuia să fie gata rapid.
În timp ce concurenții deja se aliniau la start pentru a doua și ultima cursă de regularitate a zilei, ai noștri aveau de montat totul la loc ca să prindă turul de formare și startul. Secundele păreau minute. Pilotul își pierduse o mănușă norocoasă și renunțase să o mai caute, dar se mișca la volan de parcă stătea pe cărbuni încinși. Închid capota și pleacă, într-un final. Au ajuns pe grilă cu o mică întârziere, dar nimic însemnat.
Să termine cursa cu bine era suficient pentru a considera acea duminică de 30 martie o zi împlinită. Norocul le rezervase altceva. După calcule atente și o bună coordonare între pilot și copilot, au bifat o performanță care le-a adus și locul 3 în clasa lor. Lesne de înțeles că a contat cât o victorie.
E un sentiment plăcut să știi că mașina ta clasică pornește atunci când vrei să o scoți la o plimbare. Pe de altă parte, și nu-i prima oară când o spun, unde mai e farmecul când toate funcționează mereu cum ar trebui?
O parte din magia unei mașini istorice, indiferent că participi sau nu cu ea la vreo competiție, este că te face să simți un erou în propriul tău film. Un fel de rockstar, cum se spune prin filmele americane.
